Lisabona, Portugalia – o poarta catre civilizatie

Lisabona este un vis mai vechi iar calatoria in acest superb oras a devenit realitate in finalului anului trecut. Ca sa fiu sincer factorul declansator care m-a indrumat sa rezerv biletele de avion, caci acesta e primul pas in planificarea unei excursii, a fost marele Ronaldo, un jucator care nu mai are nevoie de nici o prezentare si care este simbolul Lisabonei, caci practic de aici s-a propulsat in fotbalul mare, mai exact de la echipa Sporting Lisabona. Vorbind cu Tudor, care joaca fotbal la nivel organizat in cadrul unui club, intr-o seara l-am intrebat unde ar vrea sa mai mergem in Europa, nu a stat pe ganduri si mi-a spus ca el isi doreste foarte mult sa mearga la Lisabona, motivul e usor de inteles. 🙂

In luna decembrie preturile la biletele de avion catre capitala Portugaliei sunt semnificativ mai scazute, ca sa va faceti o idee noi am platit de aproape 3 ori mai putin decat am fi mers intr-o luna mai turistica, asta insemnand din aprilie si pana in octombrie, aceasta perioada este considerata varf in turismul portughez, lucru care mi-a fost confirmat chiar de catre localnici. Aceasta destinatie este una indepartata, aici este si cel mai vestic punct din Europa despre care va voi povesti mai tarziu. Acest lucru m-a facut sa planific escapada pe o perioada de 6 zile astfel incat sa se merite cele aproximativ 5 ore petrecute in zbor si sa putem cuprinde cat mai multe obiective, caci nu sunt deloc putine.

Lisboa, asa cum ii spun localnicii, situat pe malul Oceanului Atlantic, are o istorie si o cultura extrem de bogate, un motiv important sa ne rezervam cazare in cartierul Alfama, situat pe o parte a raului Tejo, este centrul vechi al orasului, singura parte a orasului care a rezistat in urma cutremurului din 1755 care a devastat cea mai mare parte a orasului. Alfama asa cum l-am descoperit si noi, este cochet, cu strazi inguste, desene multe pe ziduri ridicate la rang de arta ne-a imbiat de fiecare data sa ne pierdem prin el si sa nu avem neaparat o destinatie, avand multe restaurante locale, plus multe standuri mici pline cu suveniruri colorate.

Noi am ales sa incepem sejurul prin a merge la asa numitele Miradouro, care sunt puncte de belvedere panoramice de unde se poate vedea orasul de la inaltime. Noi am mers la Miradouro das Portos do Sol si la Miradouro da Senhora do Monte si daca ai noroc sa fie si soare, asa cum am avut noi in prima zi, vederea este cu atat mai spectaculoasa. La aceste obiective se ajunge urcand pe strazile inguste si abrupte, ceea ce era interesant, cu cat panta era mai abrupta cu atat imaginea era mai frumoasa, drept urmare esti mai bine rasplatit pentru efortul depus. 😀

Legat de transportul in comun, aici exista linii bine interconectate de autobuz, metrou sau tramvai si pentru acest lucru aveam de gand sa ne cumparam Lisabona card pentru 3 zile, ceea ce ne dadea acces la toate mijloacele de transport, acces gratuit la aproximativ 50 de obiective, plus reduceri la alte obiective. Cand am ajuns la un stand in care se vindeau aceste carduri am aflat de la operatorul de acolo ca in ziua urmatoare este greva generala iar in urmatoarele zile situatia este neclara din acest punct de vedere, ceea ce insemna ca mijloacele de transport nu vor circula iar o mare parte dintre obiectivele principale vor fi inchise. Asa ca am hotarat sa ne luam acest card doar pentru ziua respectiva si ne-am propus de asemenea sa vizitam cat mai multe dintre obiectivele principale, astfel incat in zilele urmatoare sa mergem mai mult pe jos.

Astfel primul obiectiv principal pe care l-am vizitat a fost Castelul Sao Jorge, un castel impresionant atat pentru maretia sa cat si pentru valoarea istorica pe care o are. Acesta se afla in cartierul Alfama pe varful celui mai inalt deal din Lisabona, ceea ce ii confera o priveliste de 360 de grade asupra orasului. Patrimoniul este considerat ca facand parte din mostenirea maura desi anterior a mai fost ocupat de catre romani si apoi de catre vizigoti. Acest castel a fost sediul regalitatii maure pana in 1147 când a fost cucerit de către Afonso Henriques, primul rege al Portugaliei din vremea cruciadelor crestine. Regele fiind in relatii foarte bune cu luptatorii englezi cu care era aliat a decis la acea vreme sa denumeasca castelul dupa sfantul patron al Angliei iar relatiile cordiale au durat timp de mai bine de 2 secole. Istoria spune ca una dintre camere era folosita de insusi Vasco da Gama sa se odihneasca dupa lungile sale calatorii pe mari si oceane in explorarea altor tinuturi. Dupa aceasta perioada castelul a intrat intr-o faza avansata de degradare totul culminand cu cutremurul din 1755 care l-a afectat intr-un mod foarte serios. Castelul are 18 turnuri, cel mai important fiind turnul lui Ulise si ceea ce pe noi ne-a impresionat cel mai mult a fost faptul ca in fiecare turn in care te urci ai o perspectiva diferita, un unghi diferit din care poti vedea imprejurimile, centrul vechi, raul care traverseaza orasul, zona industriala, portul sau zona rezidentiala, fiind doar cateva exemple.

Pentru a fi cat se poate de eficienti ne-am planificat in ordine obiectivele cu ajutorul google maps astfel incat sa putem vizita cat mai multe dintre obiectivele incluse in Lisabona card. Urmatorul obiectiv pe care l-am viztat a fost muzeul din Lisabona, Teatro Romano, un muzeu pe care l-am gasit partial inchis, in sensul in care partile unde erau sapaturi facute erau inchise, se puteau vedea doar dincole de geam. Acest muzeu este o marturie la istoria orasului, cele mai vechi semne datand de dinaintea erei noastre cand Augustus l-a construit in sec. 1 i.H si renovat ulterior de Nero in sec. 1 d.H pentru a putea gazdui 5000 de spectatori. In muzeu sunt pastrate elemente gasite in urma sapaturilor cum ar fi coloane, artefacte sau inscriptii.

Muzeul Aljube, Rezistenta si Libertate este o locatie care ne aminteste de lupta antifascista si de eforturile colective pentru libertate. Situat in fosta inchisoare politica a regimului dictatorial muzeul isi propune in primul rand sa aduca omagii oamenilor care au luptat in diverse moduri pentru libertate impotriva abuzurilor dictatoriale intre 1926 si 1974. Inca de cand am pasit in acest muzeu am simtit fiori pe sira spinarii, omagiile pe care autoritatile au vrut sa le scoata in evidenta sunt sub modul ca oamenii care au murit luptand sunt mentionati in mod special, impreuna cu povestile lor, ce ocupatie au avut si data la care au murit. Ce am putut vedea e ca au fost oameni in special pana in 40 de ani, intelectuali sau de diverse meserii care au fost inchisi, torturati si persecutati dar mai presus de toate si-au dat viata pentru ca generatiile urmatoare sa traiasca mai bine si in special sa o faca in libertate.

Biserica si Muzeul Sfantul Antonio se afla una langa cealalta, Sfantul Antonio fiind unul dintre cei mai polulari sfinti din Portugalia, legenda spunand ca s-a nascut chiar in locul unde sunt amplasate in momentul de fata. Aici sunt expuse mai multe colectii din viata Sfantului Anton cum ar fi carti, icoane, obiecte din aur si argint folosite in trecut ca obiecte decorative de catre biserica.

Catedrala din Lisabona numita oficial Santa Maria Maior de Lisboa (Catedrala Patriarhală Sfânta Maria Major) este cel mai vechi locas de cult din Lisabona fiind construit in secolul XII de catre primul rege al Portugaliei Afonso Henriques pe locul unei foste moschee, o data cu cucerirea maurilor. Constructia in sine este spectaculoasa atat prin faptul ca este impunatoare cat si prin faptul ca imbina mai multe stiluri arhitecturale cum ar gotic, romanic, neoclasic sau baroc, toate combinate intr-o structura robusta cu iz medieval. De cand a fost inaugurata si pana in prezent catedrala a fost sediul episcopiei orasului Lisabona, recomandata si de pozitia geografica in care se afla si de impunitatea si istoria acesteia.

Cum deja se facuse ora pranzului am ales sa servim masa intr-un mic restaurant local chiar in apropiere de centru si de obiectivele expuse mai sus. Despre bucataria portugheza se pot spune o multime de lucruri, insa ceea ce este important e faptul ca se axeaza in principal pe mancarea bazata pe peste de orice feluri, fructe de mare si influente de tip mediteranean. Sardinele, codul sarat, midiile, carnea de porc aromata sau tocanita de peste sunt doar cateva feluri din gastronomia portugheza. Mancarurile sunt in general consistente si asezonate cu diverse condimente, ulei de masline, coriandru sau usturoi. Ca sa simtim din plin gustul mancarii locale am incercat de fiecare data sa comandam mancare pe baza de peste asta si datorita faptului ca eu cred cu tarie ca prin gastronomia specifica o tara sau o regiune se identifica intr-un fel unic si ca gustul specific te poate translata in trecutul istoric pe care fiecare zona o poate avea.

Un alt aspect pe care imi doresc sa il evidentiez e faptul ca guvernul portughez incurajeaza antreprenorii mici si mijlocii. Asa cum am constatat si in Italia, in Lisabona am putut vedea mici afaceri la parterele blocurilor, de la chiscuri cu suveniruri si pana la magazine care vindeau anumite sortimente de peste. Am intrat in vorba cu localnicii si mi-au confirmat ca statul incurajeaza astfel de afaceri prin taxe reduse sau oferirea de diverse facilitati, ceea ce la noi este fix pe invers, din pacate antreprenorii romani sunt impovarati mai mult cu taxe din ce in ce mai mari.

Dupa pranz ne-am uitat pe harta si am hotarat sa luam autobuzul sa ne intreptam catre cartierul Belem, un alt punct de interes de neratat din acest frumos oras. Aceasta zona se afla pe malul lacului Tajo, respira istorie de la un capat al altului, pe de o parte aduce aminte de epoca de aur a marilor descoperiri portugheze de peste mari si pe de alta parte de multitudinea de obiective cum ar fi monumente, muzee, edificii de cult, parcuri sau gradini, amplasate relativ aproape unul de altul.

Manastirea Jeronimos este obiectivul care pe mine personal m-a impresionat cel mai mult din acest district. Aceasta se evidentiaza prin unicitatea si maretia arhictecturala precum si pentru somptuozitatea de care da dovada, prin faptul ca este vizibila de la kilometri distanta. Aceasta a fost construita in anul 1502 pentru a comemora calatoriile pe care Vasco da Gama le-a realizat in acea vreme. Stilul manuelin, dat dupa regele Manuel reprezentat printr-o specie a stilului gotic este dat de diversele decoratiuni din interiorul manastirii care in mare parte sunt date pentru reusitele maritime si ale descoperilor de noi lumi din acea perioada. Din ce am putut observa sunt multe motive navale si maritime, franghii, corali sau monstrii marini, in multe locuri realizate la scara foarte mare. Biserica acestui complex poarta hramul Sfintei Maria si in comparatie cu restul complexului este cea mai spectaculoasa intrucat poarta nenumarate motive florale care sunt specifice stilului renascentist.

Turnul Belem, o alta atractie din zona, este inclus in patrimoniul UNESCO, la fel ca si Manastirea Jeronimos, lucru deloc surprinzator avand in vedere importanta istorica pe care le au cele 2 monumente. Turnul nu am putut sa il vizitam deoarece era inchis pentru renovari insa l-am putut admira de afara. Turnul a fost construit intre anii 1514 si 1520 sub domnia regelui Manuel I, era un scut de protectie care servea in apararea Lisabonei, mai exact intrarea dinspre Oceanul Atlantic. Turnul Belem este insa mai presus de o constructie de aparare, este un simbol, o piesa centrala in conditiile in care in jurul anului 1500 Portugalia domina marile iar toti marii navigatori inclusiv Vasco da Gama sau Fernando Magellan au trecut pe langa acest turn, lasand in urma ambitiile si visele lor.

Monumentul desoperirilor, care nu este neaparat un monument istoric in adevaratul sens al cuvantului sta de asemenea marturie la istoria bogata si palpitanta a Portugaliei de-a lungul secolelor. A fost ridicat in 1960 pe malul nordic al raului Tagus si este decorat cu elemente din marea epoca a descoperirilor. Iese in evidenta prin dimensiunile sale si pentru fatul ca pe laturile sale sunt reprezentate personalitati de seama care au contribuit la reputatia Portugaliei in vremurile amintite ale descoperirilor maritime ca exploratori, navigatori, poeti, cruciati, cartografi, figuri precum Magellan sau Vasco da Gama, oameni care si-au pus amprenta in realizarile portugheze.

Muzeul National al trasurilor s-a potrivit sa fie tot in aceasta zona, asa cum ii spune si numele e o colectie unica de trasuri regale ce dateaza din epoca moderna, cuprinde trasuri care au fost utilizate intre secolele XVII si XIX de regi, printi din familiile regale portugheze dar si din familii regale din Spania sau Anglia. Valoarea acestor trasuri imprima statutul inalt si pozitia in societate a celor care le-au utilizat, acest aspect l-am vazut si datorita faptului sunt decorate cu pietre pretioase, suflate in aur sau care sunt impodobite cu diverse elemente care transpun anumite scene la care au luat parte. Ce mi s-a parut interesant a fost faptul ca am vazut diverse tipuri de trasuri, in functie de rang si de bunastare, am vazut inclusiv trasuri care au transportat special copii sau care aveau compartimente dedicate transportului cainilor.

Iar ziua nu se putea incheia fara sa intram in celebra patiserie denumita Pasteis de Belem, cunoscuta in toata lumea pentru delicatesele pe care le au la vanzare si in special prajitura specific portugheza care seamana cu o gogoasa mai mare umpluta cu gem, sigur ca nu suna a ceva aparte, insa reteta dupa care este facuta e una speciala, dandu-i un gust unic nemaintalnit in alta pare.

Aceasta a fost prima zi plina, zi in care am incercat sa profitam la maximum de Lisboa card, sa incercam sa vizitam cat mai multe obiective dar in acelasi timp sa ne bucuram de strazile frumoase si pline de viata ale orasului.

Intrucat stiam ca in urmatoare zi datorita grevei generale majoritatea obiectivelor urmau sa fie inchise, plus ca mijloacele de transport in comun nu circulau am stabilit sa mergem mai mult pe jos si sa descoperim pas cu pas pietele sau diverse puncte publice de atractie. Prima la care am ajuns a fost Praca de Comercio, in traducere libera Piata Comertului, o piata in forma literei U cu deschidere la raul Tagus. Aceasta a fost construita dupa cutremurul din 1755 la ordinul Marchizului de Pombal, o figura emblematica la acea vreme care a constribuit decisiv la reconstructia orasului dupa acel dezastru. Asa cum ii spune si numele, piata a fost un nod de legatura decenii la rand in ceea ce priveste schimbul de marfuri, Oceanul Atlantic si Raul Tagus avand rolul de a inlesni acest aspect datorita ambarcatiunilor maritime. In nordul pietei se afla Arcul Rua Augusta, acesta fiind realizat o data cu piata si daca nu era inchis din cauza grevei il puteam vizita, inteleg ca in varf ai o panorama de 360 de grade asupra orasului.

In continuarea pietei am putut da peste Baixa, un popular si foarte cautat cartier din Lisabona care se evidentiaza prin aspectul estetic si elegant, strazile perpendiculare care strajuiesc de o parte si de alta restaurante si magazine elegante care ofera o atmosfera ce imbina stilul modern cu cel clasic. Cartierul gazduieste de asemenea principalele sedii ale diverselor entitati financiare ceea ce ii confera statutul de unul din cele mai renumite puncte turistice ale orasului.

Liftul Santa Justa care se afla un apropiere este un mijloc public de transport care conecteaza pe verticala strazile Rua do Camo si Rua de Santa Justa din Baixa de piata Largo do Carmo. Acest lift pe care nu l-am putut vizita caci se afla in mentenanta tehnica este o adevarata inginerie in sensul in care leaga cartierul Baixa de zona pietei Largo do Carmo care se afla cu 30 de metri altitudine mai sus si practic de-a lungul timpului a putut usura deplasarea pe verticala atat a oamenilor cat si a marfurilor.

Mai departe am decis sa mergem spre nord pentru a ne bucura de celebrul bulevard al Libertatii care leaga cartierul Baixa cu Piata Restaurades si Piata Marques de Pombal. Bulevardul in sine este plin de viata, cu trotuare largi unde am putut regasi nenumarate standuri cu suveniruri de toate felurile, de la magneti la esarfe sau de la produse cosmetice la haine, ca sa dau doar cateva exemple.

Numele pietei Marques de Pombal este data dupa marchizul cu acelasi nume, una dintre figurile emblematice pentru poporul portughez, el fiind omul care a contribuit decisiv in reconstructia orasului dupa cutremurul din 1755 si nu doar prin constructia propriu zisa ci si prin influneta pe care a avut-o in reforma sistemului de invatamant si a vietii agricole. In piata am putut vedea o statuie din bronz inchinata in memoria marchizului aflata pe un piedestal care il reda pe omul de stat cu mana pe un leu, ceea ce am putut interpreta puterea pe care acesta a avut-o in viata politica la mijlocul secolului al XVIII-lea.

Langa aceasta piata am descoperit fara sa vrem parcul Eduardo VII, probabil cel mai frumos parc pe care l-am vazut pana acum. Intamplarea a facut ca acest parc sa gazduiasca in acea perioada targul de Craciun care se numea Wonderland. Ceea ce m-a impresionat cel mai mult la acest parc a fost faptul ca este foarte aerisit cu 2 alei largi in stanga si in dreapta iar pe centru era un imens spatiu verde. Desi era multa lume care a venit pentru un ceai, un vin fiert, un suvenir sau pur si simplu sa se plimbe nu am simtit in nici un moment acea stare de inghesuiala si voi lasa pozele sa va spuna mai multe. 🙂

Pe langa acest targ mare de Craciun in plimbarile noastre pe strazile Lisabonei am putut intalni si alte targuri mai micute de cartier, practic la fiecare 30 de minute de mers pe jos am dat de cate un astfel de targ. Acestea aveau pe langa traditionalul vin fiert, produse din mancare sau suveniruri, nimic deosebit in afara faptului ca majoritatea vanzatorilor te rugau sa le degusti preparatele in speranta ca vei cumpara ceva si de la ei.

Pentru urmatoarea zi ne-am uitat in prealabil pe prognoza meteo si datorita faptului ca se anunta ploaie pe tot parcursul zilei, ceea ce s-a si intamplat, am decis sa vizitam cele 2 stadioane din Lisabona, Estadio da Luz, stadionul Benficai si Estadio Jose Alvalade, stadionul celor de la Sporting. Pentru mine a fost o experienta absolut colosala pentru care voi scrie un articol separat astfel incat sa marchez mai aprofundat aceste vizite, momentan va las sa va delectati cu cateva fotografii. 🙂

In ziua urmatoare si ultima din zilele complete pe care le-am avut, planificarea a fost sa mergem la Cabo da Roca, la Oceanul Atlantic, care este cel mai vestic punct al Europei continentale, punctul care cu cateva secole era considerat de catre oameni capatul pamantului, inainte de descoperirea Americii. Pentru a ajunge aici am luat trenul din gara centrala si am mers pana in Sintra, un drum de aproximativ 50 de minute, dupa care de aici am luat un autobuz care ne-a dus pana la Cabo da Roca. Trebuie spus ca aici se afla un far construit in 1772, unul din cele mai vechi faruri de pe coasta portugheza, se afla la 165 de metri deasupa nivelului marii si poate fi observat de la zeci de kilometri din largul oceanului. Asa cum scrie si pe placa monumentului, farul a ajutat marinarii de-a lungul anilor sa se orienteze fiind un punct extrem de important in navigatie.

Aceasta destinatie este una spectaculoasa cu adevarat, in ciuda vantului care bate cu putere, peisajul cu oceanul, cu valurile imense si cu faleza abrupta sunt obsolut superbe. Pe acest platou, in afara de far se mai afla o cafenea si un magazin de suveniruri de unde puteam lua diploma care atesta ca am ajuns in cel mai vestic punct al continentului. Insa pentru mine nu a contat acest aspect ci mai degraba sentimentul ca am ajuns in locul in care se termina uscatul si incepe oceanul, iar in partea cealalta se afla America.

In aceasta superba parte a Portugaliei am stat aproximativ jumatate de zi, considerand si drumul dus si intors pana in centrul Lisabonei. Drept urmare in cea de-a doua parte am avut in plan sa vedem o alta parte din oras care cuprinde printre altele o telecabina ce are itinerariu pe deasupra raului Tagus. Noi am ales sa luam bilete dus-intors iar senzatia a fost una deosebita, ne-am inaltat la 30 de metri deasupra apei si pe parcursul celor 1230 de metri am putut admira de la inaltime Oceanograful, Parcul Natiunilor, Podul Vasco da Gama, al doilea cel mai lung pod din Europa si in acelasi timp avand o vedere de 360 de grade am putut admira de sus orasul in ansamblu si in special partea de langa raul Tagus.

Tot in aceasta zona se afla Oceanograful, unul din cele mai mari si mai importante din Europa pe aceasta tematica, fiind totodata cel mai mare acvariu inchis din Europa. In mod normal intrarea spre vizitare se face la ore fixe dar intrucat nu era foarte aglomerat ni s-a permis sa intram chiar imediat dupa ce am cumparat biletele. Deschis publicului in 1998, ca si telecabina care se afla in imediata apropiere, Oceanario din Lisabona sarbatoreste viata marina, avand peste 500 de specii marine diferite cu peste 8000 de creaturi, am putut admira diverse specii colorate de pesti, lei de mare, pinguni sau meduze, ca sa dau doar cateva exemple, insa noua cei mai spectaculosi ni s-au parut rechinii. 😀

Ce mi s-a parut extrem de interesant a fost faptul ca desi acvariul iti da impresia ca pestii se plimba peste tot, este de fapt impartit in 4 zone distincte, cu 4 corpuri de apa separate, in functie de regiunea oceanica din care fac parte si includ Atlanticul de Nord, Pacificul temperat, Antarctica si Oceanul Indian Tropical. Asa cum era de asteptat am regasit aici multi copii, cu multa galagie, care erau foarte incantati de ceea ce vedeau si chiar ce auzeau, o energie frumoasa pe care imi doresc sa o retraiesc.

Toate obiectivele, infrastructura, utilitatile precum si administratia acestui superb oras nu ar putea fi intretinute fara oameni. Am fost deosebit de impresionat ca desi este un oras multietnic, cu oameni de culoare, chinezi, turci sau indieni, acestia sunt foarte calzi, amabili, gata sa te ajute in orice moment. Desi au si ei problemele lor, ca sa dau un singur exemplu la orele de varf autobuzele sunt supraaglomerate, de fiecare data am stat ca sardinele, oamenii nu se enerveaza, din contra chiar au puterea sa faca haz de necaz si sa zambeasca, educatia a fost pusa pe primul loc si acest lucru pluteste peste tot.

Portugalia si in special Lisabona s-a dezvoltat intr-un mod accelerat in ultimele secole si datorita pozitiei geografice favorabile iar un punct esential a fost amplasarea si accesul imediat la Oceanul Atlantic. Drept urmare portul a inlesnit schimbul de marfuri din toata lumea iar in zilele noastre are nu doar un rol comerial cat si unul turistic, multe nave de croaziera au posibilitatea sa opreasca aici. Noi am avut atat inspiratia cat si norocul sa gasim o cazare cu terasa care are vedere chiar la port si mai exact la Terminalul de croaziere Santa Apolonia, am putut admira astfel atat rasaritul cat si o superba nava de croaziera care a stationat in acest port o noapte. 😀

Lisabona este despre o traire intensa, este despre civilizatia care a dus omenirea la un nivel superior, este despre istoria care a schimbat lumea iar acum este despre oamenii calzi care populeaza orasul, care vor liniste si nu razboi si care prin toleranta si educatia lor te fac sa simti ca esti oricand binevenit in acest loc unic pe Pamant.

Acesta a fost articolul meu despre Lisabona, si pana la urmatorul va spun pe curand! 🙂