City break Napoli

Cand te gandesti la Napoli iti vin inevitabil in minte pizza specifica lor, castele impresionante, portul, stradutele inguste dar si obiective precum Pompeii sau vulcanul activ Vezuviu.

Napoli mai este recunoscut insa si pentru faptul ca aici a evoluat marele fotbalist argentinian Diego Armando Maradona, intre anii 1984 – 1991, un jucator efectiv idolatrizat chiar si acum de catre fanii napoletani. Peste tot in oras vezi la chioscuri de vanzare fulare, tricouri, magneti si multe altele cu chipul lui Maradona, desi au trecut mai bine de 30 de ani de cand a evoluat la aceasta echipa.

Noi am ales sa vizitam Napoli la inceput de aprilie iar pregatirile pentru gasirea biletelor de avion si cazare le-am demarat inca din ianuarie. Biletele de avion le-am gasit la Wizz Air, am platit 445 ron pentru 2 persoane dus-intors, ceea ce spunem noi, este o oferta foarte buna. Legat de cazare, am facut un amplu research si am ajuns la concluzia ca cel mai avantajos este o rezervare prin AirBnb, ceea ce am facut si facut, am platit 650 ron pentru 3 nopti de cazare, dar despre conditiile de cazare vom vorbi mai tarziu.

Am aterizat pe aeroportul international din Napoli sambata seara in jurul orei 8:15 PM ora locala, dupa un zbor de aproximativ 2 ore. Nu stiam exact de unde putem lua autobuzul pentru a ajunge la cazare, era noapte si vorbind si cu gazda am ales sa luam un taxi din parcare. Ne-a costat destul de mult pentru un drum de 15 minute dar am zis ca asta este, la ora aceea nu prea am avut alternative.

Dupa ce ne-am cazat si am primit cateva informatii de la Ciro, gazda noastra, principalul nostru gand era la mancare si bineinteles la pizza. Norocul nostru a fost ca aveam pizzeria Daniele chiar vis a vis de noi, astfel am ajuns destul de repede sa avem mancarea in fata si ne-am delectat cu cate o delicioasa si imensa pizza.

Ziua 1. In prima zi am ales sa mergem sa vizitam cele 2 obiective din afara Napoli si anume Pompeii si Vezuviu, asta si datorita prognozei meteo pentru zilele 2 si 3 care arata ca va ploua si ca ar fi mai bine ca pe ploaie sa ramanem sa vizitam orasul. Insa pentru prima zi, dupa cum veti constata in continuare, socoteala de acasa nu s-a potrivit cu cea din targ.

De unde am fost cazati am mers pe jos aproximativ 30 de minute pana la Gara Napoli Centrale, de aici practic se face legatura cu celelalte orase pe calea ferata. Gara Centrala are un flux de 150.000 de persoane zilnic si impreuna cu ruta Circumvezuviana, cea care leaga orasul de coasta Amalfa, de Pompeii si de Vezuviu, poate deservi pana la 200.000 de persoane zilnic. Noi ne-am interesat de Circumvezuviana caci citisem ca acest tren ne poate duce cel mai bine la Pompei. Acest tren circula din 40 in 40 de minute iar pana la destinatie am facut in jur de 50 de minute.

Ajunsi la destinatie in Pompei ne-am interesat de bilete de autobuz pentru a vizita vulcanul Vezuviu, insa ne-am dat seama ca pe langa faptul ca era cam tarziu, deja se facuse ora 14:00, vulcanul era acoperit de o pacla de nori, ceea ce insemna ca desi puteam ajunge pana pe crater, nu puteam vedea mai nimic. Drept urmare am decis sa vizitam situl arheologic de la Pompei.

Oraşul roman Pompei a fost îngropat de cenuşă in anul 79 dupa Hristos, în urma erupţiei vulcanului Vezuviului, îngropând oraşul în cenuşă şi funingine si omorând peste 20000 de oameni. In secolul trecut orasul a fost reabilitat de catre autoritatile italiene iar acesta face parte din Patrimoniul Mondial UNESCO.

In mod normal intrarea se plateste si costa in jur de 16 euro, insa noi am avut noroc pentru ca in acea zi intrarea era libera. Desi era o zi de duminica nu era atat de aglomerat pe cat ne-am fi asteptat. Am decis sa parcurgem doar o portiune din acest obiectiv, timp in care am putut vedea amfiteatrul, baile termale si diferite ruine din case care reflectau statutul celor care au locuit in respectivele case.

Dupa aceasta vizita am luat trenul inapoi catre gara centrala din Napoli cu gandul de a merge si a manca pizza la cea mai vestita pizzerie din lume, Da Michelle. Din gara ne-am hotarat sa mergem pe jos pana la Da Michele, google maps ne-a dat 20 de minute pana la destinatie. Cand am ajuns am fost aproape de resemnare cu gandul ca nu vom manca aici intrucat coada era imensa, zeci de oameni asteptau.

Intre timp am cautat sa vedem ce se intampla si ne-am dat seama ca majoritatea asteptau sa se elibereze o masa inauntru, era totusi duminica dupa amiaza. Am mers la chelner am dat o precomanda si ne-a spus ca in momentul in care va fi gata ne striga el. Am comandat o pizza margherita si una marinara, am platit cate 5 euro pentru fiecare. Gandindu-ne ca vom avea ceva de asteptat, Andreea a plecat sa se mai plimbe si am ramas eu sa astept comanda. Mare mi-a fost mirarea cand dupa nici 15 minute il aud pe chelner ca ma striga, imi da cele 2 pizza si intra rapid inauntru. Aproape ca am devorat cele 2 pizza pe o masa de afara, desi in sine sunt foarte simple, pot spune ca am mancat cea mai buna pizza de pana acum si cred ca isi respecta cu brio renumele de cea mai buna pizzerie din lume.

Ca sa ne mai treaca parerea de rau ca nu am putut urca pe Vezuviu am stabilit sa mergem la castelul Sant’Elmo despre care auzisem ca are o vedere frumoasa catre Napoli. Castel Sant’Elmo este o fortăreață medievală situată pe vârful unui deal, castelul servește în prezent ca muzeu, sală de expoziție și birouri. Această clădire impunătoare a fost primul castel prin extindere a orașului. Datorită importanței sale strategice, castelul a fost întotdeauna o posesie foarte râvnită: din poziția sa (250 m) se poate vedea întregul oras, golful și drumurile care duc spre oraș de pe dealurile din jur.

Intrarea in mod normal costa 20 de euro insa din nou am avut noroc, intrarea era libera. Ma asteptam ca vederea catre oras sa fie una speciala, insa nu ma asteptam la ceva atat de spectaculos, amplificat si de vremea superba de care am avut parte. Pe langa oras am putut admira golful si de asemenea in departare vulcanul Vezuviu, ca sa ne faca in ciuda nu mai era acoperit de nori.

Cu toate ca pentru prima zi planurile de dimineata nu s-au respectat a fost totusi o zi plina in care am atins o parte din obiectivele propuse. In aceasta prima zi am facut nu mai putin de 22 de kilometri asa cum ne aratau ceasurile noastre, un motiv serios pentru care Andreea si-a cumparat incaltari noi de la Decathlon, mult mai comode, cele vechi i-au creat niste rani serioase la picioare.

Ziua 2. In a doua zi ne-am propus sa schimbam strategia si sa achizitionam o harta pentru a ne organiza mai bine urmatoarele vizite pe care urma sa le facem. De la cazare am mers pe jos pana la gara centrala din Napoli, un drum de aproximativ 40 de minute, timp in care ne-am bucurat de stradutele si arhitectura specifica orasului. Harta am cumparat-o de la un stand din gara, cu toate indicatiile pe care le-am primit de la vanzatoare, care de altfel era foarte volubila, o caracteristica specifica italienilor si in special napoletanilor.

Din gara centrala am luat metroul pana la statia Municipio pentru a vizita primul obiectiv al zilei, castelul Nuovo. Acesta este un castel medieval situat în fața Piazzei Municipio și a primăriei din centrul orașului Napoli. El a fost construit in anii 1279-1282. Locația sa pitorească și dimensiunea impunătoare îl fac să fie unul dintre principalele repere arhitectonice ale orașului. Din pacate castelul era in renovare si l-am putut admira doar de afara si foarte putin am intrat inauntru unde am aflat ca nu se poate vizita.

Un alt obiectiv pe care ni l-am propus sa il vedem a fost portul din Napoli. Am decis sa mergem pe jos pana in port, a fost practic o coborare de aproximativ o ora, plus inca o ora de plimbat pe faleza. Portul in sine este unul spectaculos, desi este unul din cele mai mari porturi din Italia si unul din cele mai importante porturi ale Marii Mediterane cu o capacitate anuală de trafic de aproximativ 25 de milioane de tone de marfă. După numărul de pasageri, el este al doilea port ca mărime din lume, după Hong Kong.

Langa port se afla o alta capodopera arhitectonica si anume castel dell’Ovo. Acesta este cel mai vechi castel din orașul Napoli. Legenda spune că poetul vrăjitor roman Virgil a pus un ou magic în fundație pentru a susține castelul. Dacă oul se sparge, atunci castelul se va distruge, iar o serie de dezastre se vor abate asupra orașului Napoli.

Din port si de la castel am mers pe jos printre stradute pana am ajuns in piata Plebiscito care este relativ aproape. Piata este una grandioasa, aceasta este numită după plebiscitul care a avut loc la 2 octombrie 1863, prin care Regatul Neapolelui a devenit parte a Regatului unificat al Italiei sub stăpânirea Casei de Savoia. Situata foarte aproape de golful Napoli, ea este delimitată la est de Palatul Regal și la vest de Basilica Sfantul Francisc de Paola, cu coloane care se întind de o parte și de alta a acesteia. Printre alte cladiri aflate în jur sunt Palatul Salerno și Palatul Prefecturii. In aceasta piata am petrecut in jur de o ora, timp in care am facut poze si am admirat arhitectura constructiilor.

Dupa ce am trecut in graba pe langa galeria Umberto, o galerie comerciala publica, am tinut neaparat sa facem o calatorie cu celebrul funicular, care este un fel de tren subteran care face legatura dintre partea mai joasa ca altitudine din Napoli, cea mai aproape de apa si partea cu altitudine mai ridicata. Calea ferata este una inclinata, trenul avand 2 vagoane si face legatura dintre Via Toledo si Vomero din partea superioara, traseul are in total 4 statii. Inaugurat în 1928, Funicularul Central din Napoli este una dintre cele mai utilizate căi ferate din lume și transportă peste 10 milioane de pasageri pe an.

In aceasta a doua zi petrecuta pe strazile napoletane am inregistrat un nou record, am mers pe jos peste 25 de kilometri. Drept urmare ne-am retras la pizzeria Danielle, cea vis a vis de noi pentru a savura o minunata portie de paste.

Ziua 3. A fost ziua cand a trebuit sa ne luam la revedere de la acest frumos oras. Dupa o scurta documentare pe internet am luat decizia de a merge pe jos pana la aeroport, acesta fiind relativ aproape de locul in care ne-am cazat, a fost practic un drum de 45 de minute. Dupa ce am mancat in aeroport am facut check-in si a trebuit sa asteptam imbarcarea deoarece avionul a avut o intarziere de aproape 2 ore.

Dupa aceasta scurta experienta pe care am avut-o, despre Napoli se poate spune ca este un oras cosmopolit, un oras al contrastelor, in care se gasesc in acelasi loc cladiri saracacioase cu magazine de lux, oameni care isi traiesc existenta vanzand diferite lucruri pe jos, multe gunoaie dar si zone cu o curatenie impecabila.

Ceea ce am putut observa e faptul ca aproape la toate parterurile blocurilor erau mici afaceri de familie, magazine cu legume, cu carne, cu bijuterii, mobila, asta ca sa amintesc doar cateva dintre ele. Nu stiu insa daca acesti patroni chiar traiesc din veniturile pe care le aduc aceste afaceri, probabil ca da din moment ce sunt deschise.

Noua cel mai mult ne-au placut castelele lor, unele impresionante, mancarea foarte buna iar pe oameni ii vezi oriunde cu o energie debordabila, aproape ca transmit aceasta energie prin felul lor de a fi. Cu siguranta vom mai reveni aici, in special pentru a vizita Coasta Amalfa cu peisajele ei incredibile si cu orasele cochete de pe traseu.

Sper ca v-a placut acest articol reiesit din experienta mini-vacantei noastre si pana la urmatorul articol va spun pe curand!