City break Salonic, Grecia

Orasul Salonic este un oras port situat la Marea Egee si este al doilea oras ca marime din Grecia cu o populatie de aproximativ 800.000 de locuitori, fiind astfel cel mai mare oras din nordul tarii. Prima atestare este din anul 315 i.H, este un oras in care se simt influentele bizantine, otomane si evreiesti dat fiind faptul ca de-a lungul anilor orasul a fost sub aceste dominatii. Salonicul este recunoscut pentru atmosfera sa, cladirile istorice care iti transmit o stare de spirit deosebita si nu in ultimul rand mancarea foarte buna, acest oras si-a castigat pe drept titulatura de centrul culinar al Greciei.

Despre Salonic trebuie spus ca a fost refacut din temelii dupa puternicul incendiu care a avut loc in 1917, focul arzand 32 de ore in continuu, distrugand nu mai putin de 9.500 de case si lasand fara adapost 70.000 de oameni, cea mai mare parte dintre acestia fiind evrei. Daunele materiale au fost stabilite la acea vreme de peste 8 miliarde de lire de aur.

Noi am vizitat Salonicul la final de martie, inceput de aprilie, ne-am hotarat sa cumparam biletele de avion din luna februarie intrucat stim cu totii, cu cat le iei din timp ai sanse mai mari sa le gasesti mai ieftine. Le-am rezervat prin Ryanair si am platit pe 3 bilete cu locuri incluse in jur de 920 ron, o afacere buna spun eu avand in vedere ca preturile sunt mari si in continua crestere la biletele de avion. Plecarea a avut loc vineri la 16:00, intoarcerea a fost luni la 20:30 iar timpul efectiv de calatorie a fost in jur de o ora.

Cu cazarea nu ne-am grabit intrucat prin AirBnB oferta este diversificata si rezervarea am facut-o cu 2 saptamani inainte de plecare. Am rezervat un apartament cochet chiar in mijlocul orasului, in centrul vechi, la 3 minute de celebra piata Aristotelus.

Fiind cu baiatul nostru nu ne-am facut neaparat un plan de vizitare, ne-am propus insa sa vizitam principalele obiective pentru care ne-am documentat in prealabil pe internet.

Sambata, in prima zi dupa ce am sosit am ales sa ne intreptam catre faleza sa vedem marea, impulsionati si de vremea superba de care am avut parte. Am traversat piata Aristotelus unde se regasesc numeroase magazine cu suveniruri, haine, restaurante, am ajuns destul de repede la mare, pe faleza, care se intinde pe cativa kilometri. Aici te poti plimba in voie fiind practic o alee pietonala de-a lungul apei iar dincolo de strada se regasesc restaurante cu specifice diferite, desi am avut impresia ca restaurantele cu specific italian dominau peisajul.

Am ales sa ne indreptam catre Turnul Alb, acesta fiind de altfel si unul din obiectivele pe care ne-am propus sa le vizitam. Dupa o plimbare de aproximativ jumatate de ora pe faleza am ajuns la turn, unde intrarea costa 4 euro de persoana, copiii avand accesul gratuit. Aceasta cladire este una din cele mai impresionante si spectaculoase din oras, un obiectiv turistic important, avand o inaltime de 34 m, fiind construit in secolul al XV-lea in timpul dominatiei otomane cu scopul de a fortifica orasul. Turnul a fost construit chiar pe malul marii, a fost folosit ca punct de observare pentru detectarea navelor inamice, dar ulterior a servit si ca inchisoare sau ca punct de executie in perioada otomana. Interesant e ca in timpul primului razboi mondial a fost utilizat ca inchisoare de catre armata franceza iar in perioada celui de-al doilea razboi mondial a fost folosit ca adapost pentru refugiati.

Am urcat in turn, acesta este pe mai multe niveluri, fiecare dintre ele avand o tematica, astfel incat sa poti lua parte la trecutul reprezentat prin imagini, video sau inscrisuri. Partea cea mai frumoasa a fost cand am ajuns in varful turnului, o imagine spectaculoasa ni s-a aratat asupra orasului si a falezei.

Coborand din turn, Tudor vede vaporul care de fapt seamana mai mult cu o corabie si a tinut neaparat sa faca o calatorie. Plimbarea a durat 30 de minute si nu platesti bilet, trebuie doar sa consumi o bautura la bordul acesteia, bauturi care incepeau de la pretul de 8 euro de persoana.

In timpul cat Andreea si Tudor s-au plimbat cu corabia eu am ales sa merg la Muzeul de Arheologie, care se afla la cateva minute de mers pe jos de turnul vizitat anterior. Biletul de intrare costa 4 euro. Muzeul a fost infiintat in anul 1962 fiind o cladire reprezentativa pentru oras prin modernismul pe care il arata. Acesta contine atat artefacte si asamblari descoperite in urma sapaturilor cat si colectii private care au fost donate muzeului. Se pot observa elemente din Macedonia preistorica, de cand au luat nastere orasele si pana la elemente din aur, unelte pentru cultivarea pamantului sau constructia de case, vase ceramice si chiar reproduceri la scara mica a organizarii cetatilor si oraselor.

In a doua parte a zilei de sambata am ales sa explorez orasul si in partea lui superioara, asta si datorita faptului ca ai mei au ales sa se odihneasca, mai precis sa doarma, dupa plimbarea din prima parte a zilei. 🙂

Salonicul este un oras construit in trepte, in partea inferioara incepand cu faleza sunt zone cu blocuri si pe masura ce urci zonele rezidentiale sunt formate din case cu un etaj sau doua. Am ales sa urc cat pot de mult ca sa ma bucur de privelistea de sus asupra orasului si asupra marii. Pe masura ce mergeam am fost placut impresionat de stradutele inguste si cochete prin care isi faceau loc atat trecatorii cat si masinile. Avand in vedere ca gradul de inclinare ajungea pe alocuri chiar si la 30-45 de grade ma uitam cu stupoare cum sunt parcate masinile si cum oamenii conduc pe acele stradute, spatiile fiind extrem de inguste, chiar imi imaginam o parcare laterala unde sa aiba loc doar masina pe o panta de 45 de grade. 😀 Ce e drept cam toate masinile prezentau urme de lovituri, probabil din aceasta cauza in acest oras asigurarile obligatorii sunt ceva mai scumpe.

Dupa aproximativ 50 de minute de mers sustinut am ajuns in punctul ce mai inalt din oras unde am adimirat privelistea spre oras si catre mare. Aici am avut de vizitat doua obiective, primul fiind Ano Poli, denumit si orasul vechi al Salonicului asa cum ii spun grecii. Aici arhitectura este una diferita cu influente bizantine si turcesti, datorita faptului ca in trecut au locuit aici comunitati de turci. Ceea ce mi-a atras atentia a fost numarul mare de tineri pe care i-am regasit la Ano Poli care intretineau atmosfera, fiind si sambata dupa amiaza se pare ca acest loc este unul popular si de traditie pentru intalniri de acest gen, peisajul fiind intregit de banci si spatiu pe unde te poti plimba.

Un alt obiectiv pe care l-am vizitat a fost Manastirea Vlatadon, intemeiata in anul 1351, in perioada bizantina. Din curtea acestei manastiri se deschide superba priveliste asupra Salonicului si de asemenea asupra litoralului Marii Egee.

Duminica ne-am indreptat catre biserica Sfantu Dumitru sau Aghios Dimitrios, acesta este un lacas de cult crestin ortodox care poarta hramul Sfantului Dumitru si care este ocrotitorul orasului Salonic. Aceasta biserica dateaza inca de pe vremea imperiului Bizantin cand Salonicul era al doilea oras ca marime din imperiu. Biserica a fost cucerita de otomani in anul 1430 si a fost transformata in moschee. In 1912 a redevenit biserica dupa ce grecii au recucerit orasul in timpul primului razboi balcanic. Biserica este parte din situl monumentelor paleocrestine si bizantine iar din 1988 face parte din lista monumentelor din patrimoniul mondial UNESCO.

Biserica Sfanta Sofia sau Hagia Sofia este un alt obiectiv important pe care l-am vizitat, o replica a Hagia Sophia din Constantinopol, actualmente Istanbul, Turcia. Are o istorie asemanatoare cu cea a Sfantului Dumitru in sensul ca biserica a fost transformata in moschee sub dominatia otomana, redevenind biserica in 1912. Ca si particularitate e faptul ca in epoca iconoclasta a bisericii bizantine din secolele VIII-IX in care s-a impus distrugerea icoanelor si pedepsirea tuturor celor care se inchinau la acestea, biserica a fost impodobita cu mozaicuri de aur si de asemenea cu o singura cruce mare. Mozaicul din cupola reprezinta acum Inaltarea Domnului iar cupola este marginita de figurile celor doisprezece apostoli, a fecioarei Maria si a doi ingeri. Cladirea a suferit mai multe daune in timpul unui incendiu din 1890 si a fost restaurata 19 ani mai tarziu. Decorul interior a fost in mare parte tencuit dupa marele incendiu din 1917.

Rotonda lui Galeriu sau Biserica Sfantu Gheorghe, cum mai este cunoscuta, este o cladire impozanta, un monument istoric si religios, constructia avand loc in secolul al IV-lea la ordinul imparatului roman Galerius in anul 306 ca parte a patrimoniului personal iar mai tarziu a servit ca biserica crestina. Unele surse sustin ca ar fi cea mai veche biserica inca in picioare din cate se stiu pana acum. Rotonda este o imbinare de arhitectura romana si bizantina avand o forma cilindrica, de unde i se trage si numele, inconjurata de 6 coloane care sustin o cupola impresionanta cu o inaltime de 30 de metri. Cand noi am vizitat-o era in proces de reabilitare, se lucra la partea superioara a cladirii. Aceasta cladire a avut diverse intrebuintari in secolele trecute, de la statutul de biserica intre secolele V si XV pana la statutul de catedrala. O data cu invazia otomana Rotonda a ajuns sub stapanire turceasca si a fost transformata in moschee, asa cum s-a intamplat cu marea majoritate a monumentelor din Grecia.

Un aspect esential in spiritul si in existenta Salonicului o reprezinta arta culinara prin ceea ce grecii se lauda cu o bucatarie aparte iar alegerile gastronomice sunt diverse si contin un numar ridicat de variante, aceasta varietate fiind data de faptul ca de secole intregi au coexistat oameni din diverse etnii cu comunitatile lor aferente cum ar greaca, ebraica, turca, bizantina sau pontica care desi fiecare din aceste comunitati a avut specificul sau in bucatarie, pe parcursul timpului cei mai reprezentativi oameni din aceste comunitati s-au contopit si au creat ceea ce se numeste astazi bucataria din Salonic.

Intrucat sejurul nostru a fost de doar 3 zile am stabilit sa incercam in mod special mancarea specifica Greciei la celebrele lor taverne. Astfel in prima seara am poposit la taverna O Loutros din centrul orasului, aproape de unde eram cazati, o taverna cocheta cu specific grecesc. Aici am comandat Karmanlidika care sunt practic carnatii lor traditionali, originari din est, din zona Macedoniei iar acestia au venit serviti cu orez si cu un sos traditional. Pe langa acestea am comandat salata traditionala greceasca, Horiatiki asa cum este ea denumita local, o salata care contine rosii, castraveti, masline kalamata, ceapa, ardei si o bucata generoasa de branza feta. Bineinteles nu am putut rata sa gustam si din tzatziki, mai ales ca eram in patria sa. Portiile au fost mari, foarte gustoase iar raportul calitate-pret mi s-a parut unul bun, ca sa va faceti o idee un fel principal costa intre 7 si 10 euro la o taverna din centrul istoric si chiar te saturai.

In alte locatii am mai servit souvlaki de porc si de pui, deja celebrul gyros, spanakopita care este o placinta cu spanac si branza feta si altele, insa gustul si savoarea tuturor acestor mancaruri nu ar putea fi intregite decat cu sosurile specific grecesti care sunt absolut formidabile. Desigur un suc natural, un pahar de vin sau de ouzo, taria lor traditionala, nu putea sa lipseasca si intregeau atmosfera. Un aspect care pe noi ne-a frapat a fost faptul ca la fiecare taverna unde mergeam dupa ce ne asezam la masa chelnerul venea cu o sticla de apa plata si ne servea in pahare pe fiecare fara sa ne intrebe, apa a fost de fiecare data din partea casei. Desi apa plata in Grecia am observat ca este ieftina, acest gest este unul de ospitalitate si reprezinta poate la fel de mult ca un zambet care iti este oferit.

Ziua de luni, cea in care am plecat, a fost una de relaxare, in sensul ca nu ne-am mai propus sa vizitam nimic in mod special si am preferat sa luam cate ceva pentru cei dragi. Asa ca am dat o tura pe la tarabele de pe langa piata Aristotelus, unde trebuie sa stiti ca gasesti cam orice iti doresti, magneti de frigideri pornind de la 1 euro bucata, jucarii de tot felul, articole vestimentare, valize, magazine cu mancare, in special fast food si multe altele. Avand plecarea avionului la 20:30 am incercat sa zabovim cat mai mult. Cu toate acestea ne-am hotarat sa ajungem devreme in aeroport, deplasarea am facut-o cu autobuzul, unde trebuie sa va spun ca e cel mai rentabil mijloc de transport, o calatorie costa 2 euro, iar timpul de deplasare din centrul Salonicului unde am stat noi si pana la aeroport este de aproximativ 40 de minute.

Aeroportul International Macedonia, asa cum este el denumit, este tranzitat anual de aproximativ 6 milioane de pasageri. Acesta a fost deschis in 1930 si este situat la 7 metri deasupra nivelului marii. In ziua in care noi am ajuns aeroportul era destul de liber,  am trecut repede si am ajuns in duty-free.

Ca si concluzie orasul Salonic pot spune ca este unul vibrant prin istoria diversa pe care o simti la tot pasul, prin comunitatile diverse care convietuiesc impreuna, un oras in care mancarea este adusa la nivel de arta si de ce nu, aceasta imbinare intre nou si vechi, intre centrul istoric cu cladirile care au fost perfect mentinute la potentialul lor si zonele rezidentiale de cladiri contemporane.

Aceasta a fost scurta noastra experienta cu Salonicul, daca v-a placut acest articol, va spun pe curand pana la urmatorul! 🙂