City break Tirana, Albania

Albania este o tara in plina dezvoltare, care a scapat de sub comunism in 1991, o tara care incearca sa prospere si partial chiar a reusit. Tirana este capitala Albaniei si cel mai mare oras, a fost fondat in anul 1614 si a devenit capitala tarii in 1920. Este un oras dinamic, prima impresie pe care ne-a facut-o a fost ca e populata de foarte multi tineri, peste tot vedeai tineri intre 20 si 30 ani, de obicei in grupuri, care pareau de-a dreptul ca sunt oameni fericiti. Mai mult, pe tot parcusul sejurului ne-am simtit in maxima siguranta, contrar a ceea ce se crede despre poporul albanez, la tot pasul am intalnit oameni prietenosi, gata oricand sa te ajute sau sa iti dea un sfat. Un lucru foarte interesant este acela ca majoritatea oamenilor vorbesc limba engleza, de la chelnerii din restaurante pana la vanzatorii din magazine sau buticuri, din ce mi-am dat seama acest lucru vine si din faptul ca se investeste mult in educatie, la tot pasul am vazut librarii, localuri cu biblioteci sau carti de vanzare pe aleile pietonale. Poporul albanez si-a dat seama ca singura sansa de dezvoltare e aceea de a investi in educatie.

Despre Tirana, capitala Albaniei, nu s-a scris foarte mult, pe de o parte ca de-a lungul timpului si-a capatat renumele de tara rau famata, cum veti vedea in continuare total pe nedrept si pe de alta parte aceasta tara nu este promovata la noi, drept urmare are putini vizitatori. Noi am ales sa vizitam Tirana la inceputul lunii noiembrie fiind tentati de preturile mici la biletele de avion, pentru toti 3 am platit 700 ron cu locuri incluse la care s-au adaugat 200 ron pentru bagajul de cabina intrucat am vrut sa nu depindem in totalitate doar de bagajele de mana care erau incluse in pretul biletelor de avion.

Cazarea ne-am rezervat-o ca de obicei prin AirBnb, am ales o locatie aproape de centru iar acolo am ales sa ajungem cu autobuzul, biletul costand 4 euro de persoana iar calatoria a durat 30 de minute pana in centru, mai exact in piata Skandenberg care este punctul de reper al acestui oras.

Numele acestei piete provine de la eroul national albanez Skandenberg, este o intindere imensa de 40.000 metri patrati si este practic locul de intalnire cel mai cunoscut. Piata este inconjurata de diverse cladiri cum ar fi Palatul Culturii, Muzeul National de Istorie, Opera Nationala, Libraria Nationala, Hotel International, Moscheia Ethem Bey sau Turnul cu ceas ca sa enunt doar o parte dintre cladiri, practic in aceasta zona sunt principalele puncte de atractie turistica. Totul este completat de o roata, aflata in interiorul pietei, in care la cerere te poti urca, ceea ce noi am si facut pentru a avea o panorama de sus. Biletul costa 5 euro si se poate plati plati atat in Euro cat si in Leka, moneda locala albaneza.

Avand in vedere ca la dus am avut zborul dupa amiaza si la intors l-am avut la prima ora, am avut practic 3 zile pline in care sa exploram orasul. In prima zi am ales sa ne indreptam spre piata Skandenberg, asa cum am spus anterior in apropierea acesteia se afla principalele atractii de vizitat. Pe drum ne-am propus sa ne bucuram de absolut orice, cum a fost si cazul raului Lana pe care l-am traversat, acest rau traverseaza orasul chiar prin centru.

Un obiectiv important este Turnul cu ceas, acesta este unul din simbolurile orasului, are o inaltime de 35 m cu aproximativ 90 de trepte care sunt dispuse in spirala. Constructia turnului a inceput in 1822 si ce e interesant ca la inaltimea actuala a ajuns abia in 1928. Intr-o prima faza in acest turn se afla un clopot vienez care batea din ora in ora, apoi dupa cel de-al doilea razboi mondial a fost inlocuit cu un ceas cu cifre romane iar dupa 1970 si acesta a fost inlocuit cu unul chinezesc. Urcarea in turn este contra cost, un bilet costand 4 euro, insa nu am regretat acesti bani intrucat intr-adevar dupa ce am ajuns in varful turnului privelistea este spectaculoasa, am putut vedea de la inaltime piata si imprejurimile.

Moscheea Ethem Bey situata langa Turnul cu ceas este un alt obiectiv foarte interesant pe care l-am vizitat. Aceasta constructie a fost finalizata in anul 1821 de catre insusi Ethem Bey, fiul lui Mula Beu, cela care a pus bazele constructiei acestui lacas de cult. Inchisa pe timpul regimului comunist, moscheea a fost redeschisa in anul 1991 cand au participat peste 10.000 de pelerini, sarbatorind totodata si eliberarea de subtotalitarism. Asa cum prevede religia musulmana a trebuit sa ne lasam incaltarile la intrare iar femeile sa poarte pe ceva pe cap, un fel de batic care ti se inmana la intrare, totodata acea persoana indemnandu-te sa lasi cati bani doresti ca si donatie intr-o cutie.

In perioada comunista s-au intamplat unele lucruri interesante, acest lucru i se datoreaza in mare masura si dictatorului Enver Hoxha care avand o adevarata fobie pentru invadatori si pentru un razboi nuclear a construit peste 200.000 de buncare in toata tara sau buncare antiatomice cum mai sunt ele denumite, acestea sunt vizibile si astazi in parcurile oraselor, in munti sau pe campii, adica pretutindeni, acestea sunt de diferite forme si marimi, chiar noi am intalnit 2 astfel de buncare in unul din parcurile centrale. Acest lucru a constat in faptul ca fiecare familie s-ar fi putut adaposti in cazul in care s-ar fi intamplat o calamitate. Chiar casa in care a locuit Hoxha, el murind in 1985, este o fortareata in toata regula, care fost transformata ulterior in muzeu.

Unele dintre aceste buncare au fost transformate in muzee care se pot vizita de catre publicul larg contra unei taxe de acces. Este si cazul buncarelor Bunk’Art 1 care se afla la periferia orasului si Bunk’Art 2 care se afla chiar in zona centrala si pe care am ales sa il vizitam si noi. Taxa de acces este in valoare de 9 euro iar copii sub 6 ani au acces gratuit. Muzeul gazduieste o expozitie dedicata fortelor de represiune din secolul XIX si pana in prezent, iar accentul este pus pe perioada comunista si a tulburarilor militare si sociale din aceasta perioada. Practic din momentul in care intri ti se dezvaluie un culoar de 1.5 m latime si vreo 2 inaltime iar pe partea dreapta sunt camere una dupa cealalta, fiecare din aceasta avand o tematica. Am vazut uniforme, arme de foc, reconstituiri sub forma de proiectii video ale unor lupte de strada, revolte, interogatorii sau marturii ale unor revolutionari torturati. De asemenea sunt multe fotografii sau harti cu zonele pe care s-a concentrat armata, am vazut chiar fotografii din lagare.

Tot in buncar am putut vedea camerele de locuit amenajate pentru acest lucru care avea cate un mic pat sau unul supraetajat, o masa cu doua scaune o harta pe perete si o lampa pe gaz, adica strictul necesar. Ca sa realizati obsesia acestui dictator despre un razboi nuclear sau o invadare a strainilor a construit in interior buncarului inclusiv camere de decontaminare pe mai multe nivele in functie de nivelul respectiv de contaminare. Am iesit de acolo cu un grad ridicat de incarcare pentru ca am simtit intr-o oarecare masura prin proiectiile, fotografiile si obiectele de acolo istoria recenta a Albaniei, perioada grea din comunism, o societate greu incercata care acum incearca sa se reconstruiasca din punct de vedere material si social.

In urmatoarea zi ne-am propus sa mergem la gradina zoologica care se afla la aproximativ 20 de minute de mers cu autobuzul. Un bilet costa 3 euro iar copii au intrarea gratuita. Gradina zoologica este una mica, nou ne-a luat mai putin de o ora sa o parcuregem incet, nu se remarca prin ceva deosebit, animalele sunt putine, punctele de atractie sunt leii si tigrii care pot fi vazuti de aproape dar si acestia pareau sedati caci fie dormeau, fie se miscau foarte incet. Alte specii care se regasesc aici sunt fazani, struti, caprioare, magari sau rate. Ce e drept ca nu poti avea mari pretentii intrucat gradina a fost amenajata practic intre blocurile din aria urbana, era curata si frumos organizata.

In imediata apropiere de gradina zoologica se afla lacul artificial din Tirana, un lac care este inconjurat de jur imprejur de o alee pietonala foarte larga. Noi am fost aici intr-o zi de sambata si erau destul de multi oameni, unii alergau, altii au iesit cu copiii la plimbare iar altii pur si simplu se plimbau. Intr-o anumita zona exista restaurante cu terase si chiar un parc pentru copii amplasat chiar in interiorul unei paduri, interesant este faptul desi amenajarea este facuta si cu beton au lasat arborii si verdeata astfel incat in perioadee calduroare sa se mentina umbra.

Un alt punct de atractie important din Tirana este bulevardul Dëshmorët e Kombit, care leaga piata Skandenberg la nord de piata Maica Tereza la sud. Este un bulevard foarte larg si aerisit iar aici se gasesc cladiri importante cum ar Palatul Prezidential, Palatul Congresului, Hotelul Rogner sau Universitatea din Tirana. Initial bulebardul a fost denumit dupa regele Zog, cel care a condus Albania intre anii 1925 si 1939 iar dupa invazia italiana din 1939 a fost denumit Viale del Impero, Bulevardul Italian al imperiului. In timpul comunismului bulevardul a servit loc de parade si includem aici sarbatorirea diferitelor evenimente cu ar ziua eliberarii sau ziua internationala a muncii.

Piramida din Tirana este un alt obiectiv de vizitat foarte interesant. Aceasta este o cladire are o inaltime de 21 m, este sferica cu mai multe randuri de scari care ajung sus in acelasi loc, de unde se pot admira imprejurimile orasului. Piramida a fost deschisa in 1988 pentru dictatorul Enver Hoxha iar la inceput a fost folosita ca muzeu. La acea vreme se spunea ca este cea mai scumpa cladire construita in Albania. Dupa caderea comunismului cladirea a servit ca centru de conferinte iar acum este un important loc de intalnire, din ce am observat foarte multi tineri isi dau intalnire in acest loc. In 1999 in timpului razboiului kosovar cladirea a servit ca centru NATO si de asemenea ca loc pentru organizatiile umanitare. Intrucat se degradase si nici un locuitor nu o voia demolata, piramida a intrat intr-un proces de renovare in 2017 si a fost redeschisa publicului in 2023.

Catedrala Sfantul Paul este un alt punct de atractie, unul deosebit de atractiv datorita originalitatii sale, intrucat nu poate fi confundata cu o biserica oarecare, arhitectura impresionanta din beton si interiorul deosebit fac din aceasta catedrala un loc care merita vizitat. Vitraliile din interior dau un aspect luminos si reprezinta personaje ale vietii religioase extrem de marcante precum Maica Tereza sau Papa Ioan Paul al II-lea. Catedrala a fost inaugurata in 2002 si apartine de Arhiepiscopia Romano- Catolica din Tirana.

Legat de bani si de plati in general, moneda albaneza se numeste leka si ca sa va faceti o idee desprea aceasta, 100 leka este echivalentul unui euro sau echivalentul a 5 RON, desigur aceste valori sunt aproximative si depind de cursurile de schimb. Intrucat in Romania se gasesc destul de greu la casele de schimb, am preferat sa schimbam in EURO si cand am ajuns in aeroportul din Tirana am schimbat mai departe in leka. Noi am ales sa schimbam in aeroport gandindu-ne sa fim siguri, nu stiam daca vom gasi cu usurinta case de schimb valutar in oras, lucru care nu s-a adeverit, in centrul orasului am putut intalni foarte multe case de schimb, chiar la un curs ceva mai bun decat am schimbat noi in aeroport. Am folosit si cardul pentru plata la resturante si in magazine, eram curios cat este conversia, aceasta este mai mult decat rezonabila, chiar usor mai buna decat la unele case de schimb valutare. Am intentionat sa scoatem si bani cash de la bancomat, insa bancomatele lor nu citeau contactless cardurile noastre si ne-am zis ca totusi nu riscam sa le introducem in interior, eram noi curiosi sa experimentam cat mai multe, insa am spus pana aici. 🙂

Legat de preturi in general, acestea sunt comparabile cu cele de la noi, usor mai ridicate in supermarketuri, acest lucru datorandu-se faptului ca in Albania inca nu au intrat marile lanturi de magazine, comertul se desfasoara aproape in totalitate cu ajutorul magazinelor de cartier, a micilor afaceri cum ar fi macelarii, brutarii, patiserii sau prin intermediul micilor piete in vanzarea fructelor si a legumelor, acestea fiind destul de numeroase, cel putin in zonele pe unde noi ne-am plimbat. Daca putem sa comparam, Albania de astazi o putem compara cu Romania anilor 90 – 2000 cand si atunci la noi se gaseau doar afaceri mici, locale, in ceea ce priveste comertul cu lucrurile de baza.

Intrucat Albania a fost mult timp sub ocupatia otomanilor, noi am dorit neaparat sa vedem unul din bazarurile de aici, sa vedem cu ochii nostri cum si in ce fel si-au pus turcii amprenta pe aceste zone de comert. Am ales un bazar care sa fie relativ aproape de centru astfel incat sa nu ne deplasam foarte mult. Aici am putut vedea un spatiu semideschis cu tot felul de lucruri de la haine, echipamente sportive, fructe, legume, diverse obiecte de artizanat si pana la condimentele specifice zonei. Interesant este ca poti negocia fiecare produs in parte iar oamenii care vindeau in bazar chiar sunt deschisi la lucrul acesta, noi nu am facut asta pe de o parte ca nu am cumparat multe lucruri, pe de alta parte nu aveam nici prea mult timp. Pentru Tudor punctul de atractie a fost standul cu echipamente de fotbal, erau sute de echipamente cu fotbalisti de la cluburi din toata lumea iar Tudor dupa ce s-a invartit si s-a uitat la mai multe modele, bineinteles ca s-a oprit la echipamentul lui Haaland. 🙂 Am platit pentru sort si tricou cu Manchester City in jur de 75 ron in banii nostri.

Va povesteam mai devreme de preturile din supermarketuri ca sunt mai ridicate fata de cum sunt la noi, nu acelasi lucru se poate spune si despre preturile din restaurante, care sunt apreciabil mai scazute decat la noi. Ca si idee o masa pentru toti 3 intr-un restaurant mediu, care continea un fel principal din care te saturai si eventual un desert incluzand si bautura ne-a costat in jur intre 1500 si 2000 de leka, adica intre 75 si 100 ron in banii nostri. Noi am ales sa mancam in 3 seri la un local aflat la cateva minute de mers pe jos de unde eram cazati si anume la taverna Amazona, un local specializat in gratare, de vita, porc si pui, care veneau practic pe platouri in portii uriase, de fiecare data nu am putut sa terminam totul de mancat. Piesa de rezistenta a fost insa sosul pe care ti-l aduceau la recomandarea chelnerilor, un sos tzatzichi care venea insotit de niste painici calde preparate in bucataria lor impreuna cu o salata, aceasta combinatie fiind de-a dreptul delicioasa.

Bucataria albaneza este foarte diversificata, acest lucru se datoreaza in principal faptului ca de-a lungul timpului aceasta tara a fost ocupata de otomania, greci sau italieni, astfel fiecare dintre aceste popoare si-a lasat amprenta asupra obiceiurilor culinare si a modului de preparare ale diverselor mancaruri.

Bineinteles nu puteam sa ratam vizita la moscheea Namazgah, cunoscuta ca fiind cea mai mare moschee din Balcani. Aceasta este o constructie spectaculoasa atat prin grandoarea si maretia ei cat si pentru stilul arhitectural deosebit. Moscheea se intinde pe o suprafata de 10.000 de metri patrati, are o capacitate de a gazdui 8.000 de persoane in acelasi timp, constructia a fost lansata in 2015 si inaugurata in octombrie 2024. Cat timp am petrecut inauntru am prins si o rugaciune drept urmare am putut vedea pe viu cum se desfasoara ritualul musulman in timpul rugaciunii. Ce este interesant e faptul ca aceasta cladire a primit o finantare de 30 de milioane de euro din partea Turciei, ceea ce denota faptul ca in unele directii cele doua tari pastreaza relatii diplomatice la cel mai inalt nivel. De altfel Turcia este unul dintre cei mai mari investitori in Albania, peste 3.2 miliarde de euro sunt investiti aici iar 600 de companii turcesti au peste 15.000 de albanezi angajati.

Un alt loc pe care l-am remarcat este strada Murat Toptani, care este practic o alee pietonala unde pe stanga si pe dreapta se gasesc chioscuri cu mancare si bautura sau localuri in toata regula, foarte moderne unde de asemenea poti servi ceva. Unul dintre aceste localuri care ne-a atras atentia a fost Millennium Garden, cu o terasa foarte cocheta, ne-am oprit aici si am servit cate o cafea si un suc. Ce am putut remarca in mod deosebit a fost faptul ca puteai vedea multe plante, mult verde in interiorul unui local atat de modern.

Ca si concluzie, Tirana, capitala Albaniei este un oras prietenos, unde multe obiective de vizitat au fost conservate bine si as spune eficient, in sensul in care fiecare spune o poveste despre istoria sa si etapele prin care a trecut. Acest lucru se datoreaza in primul rand locuitorilor, care au inteles ca educatia duce la o dezvoltare durabila si prin asta se pot dezvolta ca natiune, aspect pe care cu siguranta conducatorii lor l-au inteles si procedeaza astfel incat sa ofere parghiile necesare antreprenorilor locali care din punctul meu de vedere sustin in acest moment economia.

In final as vrea sa va povestesc cum am am ajuns la aeroport, in conditiile in care zborul de intoarcere l-am avut de dimineata, decolarea a fost la ora 8:30. Cu o seara inainte il intreb pe whatsapp pe proprietarul apartamentului unde ne-am cazat ce variante avem pentru a ajunge la aeroport de dimineata, dupa cum se stie, trebuie sa ajungi cu cel putin 2 ore inainte de decolare. Omul mi-a raspuns aproape instant ca a vorbit cu un taximetrist si ca ne va astepta la 5:30 iar pretul este de 1200 leka, aproximativ 60 ron. A doua zi ne trezim la 5:00 si in timp ce ne facem niste sandwichuri primesc mesaj ca taxi cu numar xxx a ajuns la locatie si ne asteapta. Pe langa faptul ca mi s-a parut super profesional faptul ca a ajuns mai devreme si ca au un sistem, taximetristul a fost foarte amabil, masina curata, drumul placut. Insa cireasa de pe tort a fost ca in momentul in care aparatul a ajuns la 1200 leka omul a oprit aparatul in conditiile in care eram cumva la jumatatea drumului. Dupa ce am ajuns si am platit, mi-am dat seama cu mirare ca de fapt asa s-a inteles cu proprietarul unde noi ne-am cazat si a vrut sa fie de cuvant. Am vrut sa inchei cu aceasta intamplare pentru ca mi-am dorit sa evidentiez ca pe langa faptul ca albanezii sunt prietenosi se pare ca sunt si oameni de cuvant, cel putin cu turistii.

Sper ca v-a placut articolul si pana la urmatorul va spun pe curand! 🙂